Prima excursie în Rusia – Moscova și Sankt Petersburg

În Rusia am găsit și o lume cu multe părți foarte asemănătoare cu a noastră, lumea est-europeană, dar și cu părți foarte diferite. Nu pot spune că este o lume exotică, nu este atât de diferită de a noastră, dar pot spune surprinzătoare.

Excursia m-a purtat prin Moscova, câteva orașe apropiate de capitala și apoi prin Sankt Petersburg.

Două metropole foarte diferite între ele. Moscova cu tentă comunistă și Petersburgul cu aer vest european.

Am mers în Rusia după o fată, Olesya. Am aterizat în Moscova cu Radu, colegul meu de Himalaya, omul alături de care am urcat pe Island Peal în Nepal. Radu și soția lui, Mariana.

De altfel, a fost ideea lui Radu să facem revelionul la Moscova, după ce în toamnă fuseserăm împreună în Nepal.

Cu atât mai mult cu cât în Nepal, în munți, am cunoscut-o oe Olesya, cea care a lansat ideea ulterior de a face o vizită în orașul eu de baștină, cel mai european oraș rusesc, Sankt Petersburg.

Zborul la Moscova a fost relativ ușor. Mai greu a fost traficul infernal care a urmat pentru a ajunge la Balabanovo, un orășel satelit al Moscovei, un fel de Ploiești aflat la vreo 70 km de capitală. Acolo se aflau gazdele noastre, căci am mers la niște prieteni/ rude ale Marianei. Am mers aproape tot drumul la fel ca în aglomerația din Piața Victoriei, dupăamiaza. Am făcut vreo 5-6 ore în total.. A condus un moldovean nebun dar haios care schimba banda la fiecare câteva secunde. La radio muzică rusească, muzică internațională, muzică românească dar în rusă. De fapt moldovenii cântă și în rusă și în română iar rușii habar nu au că nu sunt ruși. La fel cum aveam să aflu mai târziu că habar nu au că Renault Logan a fost conceput în România și la noi e Dacia. Ei cred că e doar la ei.

Deși am mers în Rusia relaxat și cu inima deschisă, fiind născut în ’81, în comunism, și locuind în București.. nu poți merge în Rusia, prima dată cel puțin, fără să ai în minte gânduri cu comuniști, tot felul de comparații, cum e la ei și cum e la noi, iată centrul comunismului.. oare ruștii sunt la fel de agresivi cum par în media? Sunt rackeți? Este safe?

Ca să va stric de pe acum surpiza, pot spune în cel mai simplu și cel mai scurt mod că rușii sunt cam ca românii și cam ca est europenii în general. Oamenii pe stradă au aceleași haine gri, expresii triste și întunecate mișcându-se, unii prea încet, alții prea repede și violent, pe străzi pline de gropi, pe lângă garduri ruginite, clădiri scorojite și mașini pe gaz. Asta în general și cine m-ar contrazice poate se gândește la câteva locuri în care excepția confirmă regula. Cum e și la noi. România nu este Dorobanți și Calea Victoriei. Nici Rusia nu este Kremlin și Piața Roșie și Hermitage. În Rusia, mai mult ca poate oriunde în lumea a 2-a, deci afară de India, Africa & co, găsești diferențe, discrepanțe enorme între locuri, lux vs mizerie, blănuri vs geci proletare, Bentley vs Lada pe gaz, pitzi de lux vs pitzi de duzină.

Rusia are lux, în special în orașe precum Moscova sau Sankt Petersburg, dar lux forțat, cam cum e la noi, știți placa – pitzi, cocalari (doar că acolo sunt mai spre rackeți-smardoi), branduri de lux, epatare, bani cash.

Moscova și împrejurimi

Moscova este imensă, bulevarde largi, clădiri imense. Normal că au blocuri comuniste și gri, doar că acolo sunt mult mai mari (și mult mai comuniste) decât ale noastre. Acolo te-ai putea simți exact ca într-un viitor distopian. În Moscova se simte că Rusia a fost condusă mereu de autocrație, prin clădirile, monumente și atmosfera generală. Este de ajuns să vezi zidul Kremlinului. Nu est deschisă, locurile speciale nu sunt accesibile oricui, este segregată, în contradicție cu ad-litera comunism.

Și aglomerat, ambuteiat. Imi mai imaginam cum s-ar fi simțit invadatorii (nu au fost puțini – polonezi, germani, francezi), unii dinte ei care au cucerit Moscova, atunci când aveau orașul doar pentru ei, abandonat și în flăcări (rușii au făcut ce au făcut și românii cu otrăvitul fântânilor, dar ei au făcut-o la o scară mult mai mare, cu orașele).

Din Balabanovo în Moscova am ajuns cu un tren cu aer cum altfel decât comunist. Și o spun ca pe o chestie faină care chiar merită experimentată. Asta este și farmecul suburbiilor Moscovei – aerul comunist. La ei trenurile sunt ceva mai late decât la noi. Toată lumea cumpără bilet de tren cu pașaportul, căci Rusia e stat federal. Și rușii la fel. Și ei au și un roaming foarte nasol între diversele regiuni ale imensului imperiu. Nasol pentru ei, în termeni de mobilitate internă și calitate a vieții probabil, dar asta doar pentru cei care pot compara cu ceva mai bun, ca și noi de altfel, mulțumiți în noroiul intelectual local de tranziție pentru că nu știm cum este altfel.

Deși nu vorbim rusă, și eu și Radu ne-am descurcat destul de ok prin Moscova, la plimbare. Oamenii, deși par posoorâți, te ajută oricând soliciți ajutorul.

De revelion am mers să bem o șampanie în centrul centrului Moscovei. Am intrat la FourSeasons, aflat în proximitatea Pieței Roșii. În jurul zonei de celebrare a Anului Nou, armată ca la război, filtre, detectoare de metale, soldați cu galoși imenși de parcă erau aduși din Siberia, tehnică militară mai multă ca la o paradă, artificii din confetti, fără explozii în altitudine, fără petarde. Cam ăsta a fost revelionul.

Din holul de 5 stele FourSeasons puteam vedea spre barul hotelului. Într-o atmosferă de petrecere, pe o lumină din toate nuanțele dar mai mult roșie puteam vedea balerine. Balerine pe bune, gen îmbrăcate în alb și pe poante, cu coc și tot ce trebuie, dansând printre mesele de bar. Rusia surprinzătoare. Nu m-aș mira ca în barul ală să fie nush ce oligarhi ruși care mai apoi erau poate însoțiți de balerinele (adevărate) pentru noaptea dintre ani, pentru câteva mii de euro poate.

Fetele din Moscova, ce să spun… este așa cum se spune.. frumoase. Nu bune, nu drăguțe, multe dintre ele, frumoase gen megafotomodele.. Scumpe, probabil, pretențioase. Asta ca și consolare..

Kievsky gara vogzal tren. Kievskaya metrou. Merită. Stațiile de metrou din Moscova pot fi vizitate cum ai vizita orice muzeu serios, cu prețul unui bilet de călătorie. Lucrările și detaliul, efortul, arta îmbinate cu tehnologia sunt fascinante.

Metroul în Moscova coboară la 50 m sub pământ. Și de acolo iei anumite metrouri sau mai cobori 50 m să iei altele. Din capăt, în jos sau sus, nu poți duce bine cu vederea unde se termină scările rulante..

Biblioteca cu statuia Dostoevsky, mausoleul lui Lenin. Când am fost noi, mausoleul era închis. Am ratat șansa de a vedea o mumie sau poate cu puțin noroc un zombie Lenin, reînviat să aducă lumii flacăra roție a zombie-comunismului. Poate data viitoare.. Zombie Lenin :))) just imagine, conducând zombie comuniști.

Foarte mulți asiatici în Moscova, din zonele de est ale Rusiei, probabil din republicile siberiene. La ei sunt asiaticii, tătarii, cam cum sunt turcii în Germania sau sudamericanii în Spania.

Am început cu ce era mai de interes. Înainte de Revelion însă, am mai mers încă 70 km sudvest în Kaluga.

Deși orașul este unul din centrele industriei auto rusești și găzduiește un important muzeu aerospațial – muzeul cosmonauticii, nu am reușit altceva notabil decât să mâncăm o salată interesantă și …aviz vegetarienilor (urmează un text care poate tulbura)… măduvă de os de vită, foarte foarte bună de altfel. Lângă un pationar.

Muzeul era din păcate închis, erau sărbătorile de iarnă, iar rușii ca și românii nu lucrează la muzeul de sărbători, pentru că au și ei de vizitat.. alte muzee, în alte orașe din Europa. Deși rușii au sărbătorile tradiționale în alte zile, le sărbătoresc și pe astea internaționale, șmecherii!

Tot înainte de 1 Ianuarie, gazdele ne-au dus la mânăstire, lângă Balabanovo. Nu în scop religios ci culinar. Acolo am mâncat cu poftă supe și plăcinte făcute de călugări, pentru care lăsai cât vroiai.

Dacă nu aveai bani, puteai mânca gratis. Sigur situația nu era gestionată de oamenii lui Kiril cel cu crucea rabatabilă pe coroana duhovnicească.

Consider însă că am meritat din plin plăcintele și ciorba oferite de pustinci, deoarece, și aici este de fapt partea interesantă… înainte de masă am făcut baie în apa aproape înghețată.

Mânăstirea foarte faină, din lemn, foarte bine întreținută, lângă un lac înghețat. Locul de îmbăiat nu era însă în aer liber. Asta ar fi fost și mai hard core. Apa era însă aproape de zero iar locația unde te cufundai (a se vedea mai jos în video) nu era deloc încălzită. Lemn, piatră, gheață și apă.

Overall, atmosfera de la această mânăstire este pitorescă și foarte cozy. Plus peisajele din jur, cu statui fantomatice pe fundalul alb al gheții răului și zăpezii câmpiilor. Cam ca in clipul acela mai vechi al lui Likke Li.

Eu m-am băgat de două ori în apă. Greu m-am desprins de fes… Prima senzație a fost că nu mai am oxigen. Dar m-am băgat o dată, de două ori, până la fund. Apoi așa bine a fost cu haine uscate și mâncare caldă… A face baie în apa înghețată face parte din tradiția rușilor alături de cea a nordicilor. Să nu uităm că, deși acum îm majoritate slavi, primul stat rus a fost înființat de vikingii rus.

Pe drumul de întoarcele am trecut pe lândă o zonă de câmpie.

Era la început crepuscul apoi seară iar în depărtare se vedea o lumină de parcă tot orizontul era în flăcări.

Cerul era luminat de asemenea de lumina care radia de pe pământ.

Apoi am aflat că erau sere, multe, mari, luminate. Și care ofereau un spectacol fascinant, seara. Și surprinzător.

 

 

Mai multe poze din Moscova și din împrejurimi:

 

Sankt Petersburg

Am plecat din Moscova spre Sankt Petersburg sau Peter, pe scurt, cu trenul. Un tren hotel, la cușetă, comunist pe dinafară dar luxos protipendada level pe înăuntru. Controloarele erau desprinse parcă din filmele cu James Bond în Rusia, cu uniformele acelea militarizate, ochii albaștri care te dezbracă. Sau nu, doar îți cer biletul.

În gara din Moscova, destinația Leningrad

Am dormit foarte bine în tren, pe legănatul și zgomotul de surdină asigurat în exclusivitate de către căile ferate ale imperiului rus.

Am plecat seara din Moscova și am ajuns în Sankt Petersburg dimineața devreme. Am luat un taxi și din coincidență șoferul era moldovean.

Sankt Petersburg este imens. este un oraș foarte foarte întins, plin oriunde de clădire istorice. Este fascinant, foarte diferit de Moscova și restul orașelor, cu un aer european. De altfel SKTP se află în Golful Finlandei, peste golf de Helsinki și Tallin. Aduce a Viena.. dar mai mare.

Nu vreau să scriu aici despre istorie dar în cazul în care nu știați, orașul-port de la Marea Baltică a fost comandat de la zero de către Petru cel Mare în 1703. Petre este cel care a modernizat Rusia, dar cu forța. A făcut orașul și în concluzia victoriilor împotriva suedezilor, pentru a consolida prezența în zona relativ recent ocupată. Și răul Neva curge prin orașul cu 5 milioane de locuitori, locul 2 după Moscova ca întindere și populație, orașul nu răul.. Orașul este subiect federal separat al Federației Ruse.

Dacă nu ați vizitat Sankt Petersburg, eu vi l-aș pune pe listă. Ai impresia că tot orașul este numai un centru istoric. Nu degeaba este capitala culturală a imperiului. Atât de întins este încât eu când am plecat spre aeroport (căci am zburat singur direct din Sankt Petersburg spre București), am mers cu Uber vreo 45 de minute, noaptea, și eram deja spre marginea orașului.

Hotelul în care am stat, era imens, lângă docuri. Am avut impresia că sunt doar eu și Radu în el. Trei nopți cât am stat, parcă să spun că am mai văzut și pe altcineva, unu sau doi dar atât.

Catedrala masonica Kazan.

Olesya ne-a plimbat prin restaurantele din oraș. Se mănâncă foarte bine, cel puțin unde ne-a dus Olesya. Și se bea. Și asta des, deoarece din 15 în 15 minute intram undeva pentru că afară erau cred -20 grade (așa se simțea). Bătea vântul în față de îți venea să îl bați înapoi. Confortul termic era undeva la nivel arctic. Cu toate acestea rațele de pe Neva se bălăceau în câteva ochiuri de apă cu piciorușele lor ca bețele chinezești. Am ajuns la un concert de jazz și blues rusesc foarte interesant, undeva backdoor, ff tare.

Am vizitat cele mai importante clădiri istorice și muzeul fostă închisoare. Am vizitat impresionanta Catedrală Kazan, construită prin 1801, cu elemente insiprate se pare de Basilica Sfântul Petru din Roma. Catedrala are clar elemente masonice și se asemănă mai dergabă cu un templu roman decât cu o catedrală ortodoxă din Rusia.. Deci iar o chestie surprinzătoare.

Am petrecut aproape o jumătate de zi în unul dintre cele mai faine muzee ever – Fortăreața Peter și Paul. Cetatea este de altfel partea inițială a orașului fondat de Petru cel Mare în 1703. Cetatea a fost construită după schițele italiene între 1706 și 1740 și a avut rol de fortificație principală a întregii regiuni. Odată ce rușii s-au impus în zonă prin aceste fortificații, s-a cam terminat și dominația de până atunci a suedezilor asupra regiunii europene de nord est.

Amintiri din închisoarea bolșevicilor.
Închisoarea muzeu.

Fortăreața a fost folosită până în anii 20 și era încă închisoare în timpul revoluției bolșevice. Acolo au fost ținuți și executați și bolșevici dar și bolșevicii au folosit-o apoi în aceleasși scopuri cu ceilalți, nebolșevici probabil.

Muzeul are multe chestii faine, de la replici ale mașinăriilor și invențiilor lui Leonardo Da Vinci – sau mai bine spus aplicații în premieră ale schițelor inventatorului italian, până la celule de închisoare amenajate ca pe vremuri, în timpurile roșii, gri și reci. De menționat este și o încăpere interesantă cu oglinzi de jur împrejur. Nu vă pot spune de câte ori m-am gândit că aș vrea să intru în așa ceva dar nu am găsit unde și nu știam dacă există. Exită – butoiul oglinzilor – încap cam două persoane. Imaginațivă dacă era acasă..

Dar celulele sunt altfel interesante. Te fac să reflectezi spre interior. Am luat și eu locul într-o astfel de celulă încercând să simt ce simțea un prizoner. Nu am simțit decât nevoia să fac o poză interesantă, din păcate.

Hermitage. A fost fondat de Ecaterina cea Mare (probabil nu așa mare dar frumoasă) în 1764 după achiziția unei mari colecții de picturi de la un colecționar din Berlin.

Acum muzeul de stat Hermitage este unul dintre cele mai mari din lume, posibil să aibă peste trei milioane de piese, inclusiv cea mai mare (ca număr) colecție de picturi din lume. Doar o mică parte din picturi sunt expuse în muzeul, restul sunt prin beciurile clădirilor.

 

Exponate din aripa dedicată creaților lui Leonardo da Vinci din muzeul Fortăreții Peter and Paul.

 

Complexul Hermitage cuprinde și clădirea celebrului Palat de Iarnă.

Hermitage-ul, Palatul de iarnă, sunt ca în poze.. pe dinafară. Pe dinauntru, sălile muzeului.. mmm. Se vede că este un muzeu extrem de bogat în exponate, însă vitrinele și modul de prezentare aduce a muzee românești. Lipsa totală de organizare la coada de la intrare.

Hermitage.

Coadă mare, unii intrau în față, alții gesticulau, se certau. La un moment dat a izbucnic un mic scandal. Ce va spuneam mai devreme, la începutul articoului, sună familiar? :))).

Erau mulți turiști interni, din Rusia, fiind o țară atât de mare. Cei câtiva turiști occidentali erau pierduți. Noi nu, noi veneam din București, ne simțeam ca acasă. Am stat de o parte până s-au lămurit lucrurile, am luat biletul care trebuia (ne-am prins singuri catre trebuie pentru că nu te ajută nimeni dintre angajații muzeului), am intrat pe unde trebuia.. Clădirea este fascinantă, monumentală.

Poți consuma zile întregi ca să vezi tot ce ai, istorie și artă și ce or mai avea și nu am apucat noi să vedem. Cu un stâlp imens dintr-o singură bucată de granit – zic ei – în mijlocul curții. În curte am putut vedea replici de trăsuri, oameni costumați în cele de epocă dar și trupe de soldați de acum – probabil cu ceva sarcini antiteroriste sau în drum spre submarin căci erau cam albaștri.

All and all, o atmosferă mult mai colorată în Sankt Petersburg decât cea din restul Rusiei vizitat de noi. Și am vizitat atât de puțin. Probabil este greu să ăi face o părere foarte corectă din frânturi atât de mici.

Și oamenii par mai occidentali în Sankt Petersburg. Ei îi spun Peter, pentru că într-adevăr are un nume cam lung. Atmosfera este mai occidentală. Cu excepția instituțiilor de stat și a episodului de la coadă de la muzeu.

Ce mi s-au mai părut iar faine și nu pline de kitschuri ca în alte părți, magazinele de suveniruri din centrele orașelor. Am cumpărat o grămadă de magneți din Rusia, mulți cu Putin. Nu știu dacă sunt pe bune sau îl ironizează și ei, dar este omniprezent pe magneți, tricouri, călare pe mistreț împăiat, călare pe un urs sau în fundul ceștii cu cafea :))

O mini încăpere a oglinzilor din muzeul fortăreții din Sankt Petersburg.

Sunt sigur că sunt multe chestii faine pe care nu mi le mai amintesc așa bine, având în vedere că am scris acest articol la aproape un an de la vizită. Însă au fost foarte multe locuri faine și orasul este într-adevăr fascinant.

Kkrasivyy gorod,

Kkrasivaya devushka,

Do svidaniya, Rossiya,

Skoro my pridem, Sibir’!