Egipt – piramide, Nil, arabi și corali

 

Excursia turistică organizată la care am participat în trecerea dintre anii 2088 și 2009 a fost prima mea excursie oarecum mai exotică, în afara continentului European.

A fost un tur clasic, cu avion, autocar, furnizori de servicii, hotel, ghizi și altele. Atunci am realizat că acest tip de excursii nu sunt pentru mine, preferând cele mai pe cont propriu..

Cu toate acestea, excursia mi-a deschis ochii asupra călătoriilor, despre cât de mare este rezoluția planetei de fapt, cât de diferite pot fi lumile în care oamenii trăiesc pe acest pământ. Dar și despre ce a însemnat Egiptul antic și amploarea grandioasă a unei dintre primile civilizații antice cunoscute.

Egiptul antic este mai fascinant chiar decât se vedea de pe Discovery sau BBC Earth. Iar acesta a fost un lucru neașteptat pentru mine la acel moment..

Am plecat spre Egipt pe 27 decembrie 2008.

A fost o ofertă de nerefuzat din partea părinților. Da, am plecat cu mama și cu tata în Egipt. Și cu prietenii lor. Oameni extraordinari. La acel moment, aveam 27 de ani și nu eram tocmai pregătit financiar pentru tipul acesta de excursii. O excursie completă în Egipt, cu Alexandria, Cairo, Hurgada, cu scăldat și scufundări în Marea Roșie, croazieră lungă pe Nil, vizite la Luxor, Valea Regilor și altele, în care mai și prinzi noaptea de revelion, s-a ridicat atunci la 1.500 dolari.

Deși jobul era satisfăcător, eram atunci după perioadă din care tocmai ieșisem șifonat, în urma unor decizii proaste de investiții. Iar această excursie a marcat încheierea unei perioade extrem de stresante în viața mea privată, din mai multe aspecte.

Pe scurt, schema călătoriei a fost cam așa: Hurgada – autocat spre Cairo – Muzeu – Alexandria, mică plimbare pe Nil, muzeul de papirusuri, biserica coptă, o moschee mare, cimitirul în care locuiesc 1 milion de oameni, cină pe Nil, tren către Aswan – îmbarcare pe vas pentru croazieră de mai multe zile pe Nil – templul de la Kom Ombo – Edfu, Valea Regilor – Tutankamon – Akhenaton – Karnak – Luxor – din nou Hurgada și snorkeling în Marea Roșie – București.

27 decembrie: Zbor București – Hurgada, cazare peste noapte, sforăit.

Apoi ne-am ocupat locurile în autocar spre Cairo. Am ajuns în capitala Egiptului după amiaza. Aici de menționat autostrăzile cu denumirea Mubarak – atunci încă era la putere și checkpointuri cu militari echipați cu mitraliere.

Când am intrat în Cairo, m-a impresionat contrastul de autostrăzi – mult mai bune decât la noi – și societate de lumea a 3-a – cu turme de oi pe autostradă, mașini vechi și tamponate.. și sărăcie în general.

Prima noapte în Cairo a fost o experiență foarte neplăcută, deoarece ori egiptenii ori organizatorii au încercat să ne dea țeapă. Deși în program trebuia să fie un hotel de 5 stele, ne-au dus seara târziu într-un hotel cu urme de pantofi pe cerceaf, gândaci pe pereți, toalete rupte și grafitti pe perete. Gen prefer să dorm la cort decât în hotel însă nu și când hotelul este plătit..

Personalul hotelului – băieți adolescenți de 16-18 ani – erau speriați și depășiți de situație și de plângerile turiștilor. A fost o exdperiență utilă și interesantă pentru mine deoarece atunci am observat clar că ei nu aveau conceptul de curățenie așa cum îl avem noi. La modul.. le arătai urma de pantof pe cearceaf și o ștergeau speriați cu mâneca de la uniformă, neînțelegând de ce mai avem o problemă din moment ce pata a dispărut.

Btw, cum bine se știe, în majoritatea țărilor arabe, femeile au un statut foarte nasol, puțin mai bun ca al animalelor de companie. Nu lucrează, nu conduc, doar fac copii și treburi de casă înfofolite sub chestiile alea negre.

A trebuit să rămânem în acel loc dubios pentru acea noapte. Am dormit îmbrăcat. pe o parte mai curată de pat. A doua noapte în Cairo, ne-au schimbat hotelul, noul loc fiind la polul opus – opulență.

Următoarele zile în Cairo au fost fascinante. Două lumi diferite, fiecare îți lua mințile și îți ocupa bună parte de procesare a creierului deoarece experiențele pot fi copleșitoare, dacă nu te-ai mai confruntat cu aceste realități – lumea Egiptului antic și lumea arabă.

1. Lumea Egiptului antic – fascinantă prin măreția monumentelor, monumentele sunt mai mari decât par chiar la televizor – lucru neașteptat. Sunt peste tot. Spre deosebire de monumentele antice din Europa, clima Egiptului a păstrat mult mai multe din monumente dar și faptul c egiptenii vechi făcuseră o civilizație în care marile construcții penetrau în mod destul de egal distribuit, spațiul statal. Cu alte cuvinte, Egiptul este împănat de relicve, care sunt prezente cam la fiecare pas.  

2. Lumea Arabă, cu constrastele și particularitățile despre care au, vezi la televizor dar nu ești pregătit pentru primul contact. Cairo are vreo 20 de milioane de locuitori, mai mulți decât România. Egiptul, vreo 100 acum când scriu articolul.. De când am fost eu și până acum a mai câștigat în populație 20 milioane, cam cât o Românie.. În anii 70 erau vreo 30 milioane. Lucrând cu aceleași resurse.. (De unde fraților? Apoi veniți și ne cereți nouă.) Cu toate acestea, În Cairo nu am văzut semafoare sau semne de circulație. Circulația rutieră este de-a dreptul haotică iar oamenii par idioți. Ca să traversăm dintr-o parte în alta a unui bulevard care nu are treceri de pietoni nicăieri, am apelat la militari care s-au pus în fața mașinilor cu armele. Dpre deosebire de sărăcia zen din Asia indiană sau nepaleză, sărăcia arabă este agresivă. Comercianții sunt foarte agresivi și trag efectiv de tine pe stradă. Cei cu magazine se simt ofensați dacă intri în shopul lor și nu cumperi nimic. Am mers puțin pe străduțe lăturalnice să mâncăm ceva cu adevărat local. În kebaburi-loc erau numai bărbați..normal. Am întrebat ce fel de carne e expusă, miel. Răspunsul a fost: așa și așa.. Aveau un televizor pe care rula permanent o rugăciune de-a lor. Acum înțelegeți poate de ce șoc. Cu toate astea, mie mi-a părut fascinantă această realitate haotică. Când m-am întors în România am avut pentru a doua oară sentimentul clar că trăiesc în Europa, ceea ce nu mi se întâmplă des în țară..

 

 

Contactul cu realitatea arabă nu a fost însă atât de des, nu pentru că Egiptul ar fi altfel decât 90% arab ci pentru că turul nostru s-a axat pe cei 10% antic.

După noapte dezastruoasă la hotelul cu gândaci, am avut toată ziua la dispozitie să ne bucuram de magnificul oras pierdut in timp, dar atins subtil și de modernitate. Înainte de povestea cu trecerea bulevardului, magazinele cu suveniruri și mielul so and so am făcut excursia standard la piramidele de pe platoul  Giza.

Este foarte funny cum piramidele sunt de fapt într-un cartier mărginaș al orașului și nu pierdute undeva în deșert, pentru a fi descoperite de turiștii exploratori motivați de cunoaștere și însetați de apă și fascinațoe, pe camile și amenințați de mirajele întinderilor nesfârșite de nisip auriu. Nu. Mai degrabă iei autobuzul sau duba până la stația Giza, în care e amenajat și un kebab-place modest din care poți privi piramidele la distanță. Btw, shaorma sau kebabul egiptean e de toata gluma. Deși ei l-au făcut, lipsa sosurilor, a castraveilor picanți, a maionezei etc.. îl face tasteless. Încă o cauză pentru care arabii sunt frustrați împotriva întregii lumi.. nu au maioneză.

Ei, nu ne-am limitat la a privi priamidele din kebab-place. Am fost acolo, am urcat pe ele și în ele. Sunt imense. Primele blocuri de piatră depățesc cu înălțimea unui om. În trecut, când în Egipt erau egipteni și nu arabi, erau albe, acoperite cu calcar și vârful lor era din aur. Piramidele au doua caracteristici: sunt mari și vechi, “omul se teme de timp, iar timpul se teme de piramide”. Napoleon care a cucerit Egiptul în 1798, a crezut că piatra folosită la ridicarea acestei piramidei Keops ajunge pentru a clădi un zid de un metru înălțime în jurul întregii Franțe. 

Marea piramidă a lui Kheops, cea mai veche și cea mai mare din trio ar avea 2,3 milioane de blocuri de calcar, fiecare cântărind în medie 2,3 tone, deși unele pietre din temelie pot avea și 15 tone. Având inițial o înălțime de 147 m , edificiul a fost considerat mult timp cea mai mare și mai înaltă construcție din lume. Probabil a rămas cea mai mare ca volum.

Am văzut și Sfinxul, al cărui cap este sculptat dintr-o singură bucată de piatră. Cunoscut primilor arabi sub numele de Abdu al –Hol, adica Tatăl Groazei, sfinxului i s-a dezgropat relativ târziu și corpul, de sub nisipul deșertului de lângă Cairo. Sfinxul pare a fi din timpul lui Khephren și se crede că îl reprezinta pe acesta.

Muhammad Ali Mosque

Arabii îți amintesc însă, permanent, că acum egiptul nu mai este ce a fost. Dar sunt haioși uneori. Aglomerație mare și la piramide și la Sfinx. Nu se putea intra atunci în piramidele de la Giza. Dar te puteai urca gratis pe cămile. Urcatul era gratis. Coborâtul 5 euro, sau 5 dolari. Pentru ei e o avere așa că nu contează euro sau dolari.

A doua zi nu am mai rezistat și am intrat într-un MacDonalds. Stați așa nu sunt snob, știu, pentru aer condiționat am intrat. Dar nici prost nu sunt, mi-am luat și un meniu

 

full. Deci da, am fost atunci un snob satisfăcut. După-amiaza ne-am continuat vizita prin Cairo și am vizitat Muzeul de Egiptologie.

Desi multe muzee din Occident adăpostesc colecții impresionante de obiecte antice egiptene, în special British Museum (și bine fac pentru că ați văzut ce a fost la Palmira.. și nu este doar un exemplu – mai bine la europeni decât la ei, oricum nici noi nici ei nu avem legătură directă cu cei care erau acolo acum 2000 de ani), nici una nu poate rivaliza cu bogățiile expuse în acest muzeu.

Dedicat în intregime moștenirii faraonilor, muzeul are peste 120.000 de exponate, de la podoabe la coloși de granit. După lăsarea serii, am făcut un tur al orașului pentru a-i surprinde strălucirea.

1.000.000 live people cemetery / home

Am mai vizitat Moscheea de Alabastru sau Moscheea lui Muhammad Ali. Una dintre cele mai mari moschei din Cairo și cea mai mare moschee construită în secolul al XIX-lea, fiind construită pentru a rivaliza cu Hagia Sofia. Moscheea de Alabastru a fost construită între anii 1830-1848 în vechea Citadelă din Cairo.

Cel ce a decis să construiască moscheea a fost Muhammad Ali, guvernatorul otoman al Egiptului, în memoria fiului său cel mai mare, Tusun, mort în 1816.

Zilele din Cairo au mai inclus plimbare cu feluca pe nil, vizită la o biserică coptă, un tur pe la marginile cimitirului in care locuiesc un milion de oameni – în cimitir se pot vedea gospodării cu cam tot ce ține de ele, oale, haine la uscat, covoare la aerisit, antene parabolice, copii jucându-se.

Apoi, în calendarul turului am avut de vizitat Alexandria.

Cum era de așteptat, orașul aduce mai mult a Grecia antică, dahh.. Sunt locuri de vizitat în Alexandria unde pietrișul pe care calci e format din cioburi de oale sparte vechi.

Istorie la fiecare pas. Biblioteca din Alexandria a fost arsă de creștini, nu de arabi, că mi-am adus aminte că aproape toate religiile au ceva barbar în ele. Acum au făcut o nouă bibliotecă din Alexandria, o clădire modernă kitschoasă.

Am mai avut o cina festivă pe malul Nilului la un restaurant pe un vaporaș.
Destul de turistică toată experiența, dar dealtfel turul despre asta era vorba.
 
Vasul de croazieră pe Nil
Un tur din acela clasic cu turiști amestecați – proaspăt căsătoriți, middle class, bătrâni și tineri, cu burți și șunci. Dar ceea ce vezi tot aia e – și cu un astfel de tur și însoțit la Lara Croft – depinde cum privești, ce știi deja despre locuri și istorie, și ce îți mai și imaginezi.
 
Noaptea ne-am întrenat în tren si am ajuns la Aswan, unde am vizitat iar obiectivele antice. Apoi ne-au cărat unii bagajele și ne-am îmbarcat pe vapor.
 
 
Am fost așa: Aswan – Kom Ombo – Edfu – Valea Regilor – Tutankamon – Akhenaton – Karnak – Luxor. Unele excursii sunt organizate în sens invers.
 
La fiecare obiectiv coboram de pe vasul de craozieră.
 
La Aswan am vizitat o gradină botanică superbă și am avut în program o plimbare cu feluca în apropierea stâncilor Insulei Elephantine. Am fost apoi și la templul Philae, situat pe o insulă în mijlocul Nilului. Cina și cazarea au fost pe vasul de croazieră, ca de altfel în majoritatea zilelor din croazieră.
 
 
Iar seara am avut un program oribil de belly dance și dansuri de bărbați cu fuste.
Ce nu am vizitat în zonă a fost  barajul imens de la Aswan și monumentele Abu Simbel, mutate cu ocazia construirii barajului.
 
Apoi am navigat către Kom Ombo, unde am vizitat templul cu același nume, dedicat  celor doi zei Sobek și Horus.
Kom Ombo

Kom Ombo se situează în zona fostului oraș antic Pa-Sebek, Domeniul Sebek, centru al cultului închinat zeului-crocodil ce poartă acest nume. Urmele cetății s-au pierdut demult, crocodilii fiind de asemenea vânață în exces. La Kom Ombo constructia a fost ridicata dupa încheierea epocii faraonilor. Templul este dedicat lui Sobek și Horus cel cu cap de șoim. Construit simetric, în jurul axei principale, templul este alcătuit din elemente-pereche, astfel încât fiecare jumătate este dedicată unui dintre cei doi zei.

După asta, am vizitat Edfu și templul dedicat zeului Horus, unul dintre cele mai bine păstrate temple din Egipt. 

Edfu

 
Nilul era autostrada Egiptului Antic. Faraonii își traversau teritoriul pe calea apei, drumul folosit atât de negustori cât și de invadatori. Am vizitat templul lui Horus de la Edfu, de departe cel mai spectaculos monument de pe malul acesta al Nilului. Deși construit în epoca greco-romană, la mult timp după ce epoca faraonilor s-a încheiat, templul se supune cu strictețe principiilor arhitecturii din Egiptul Antic.
 
Apropo de epocile Egiptului antic, multă lume nu realizează că Aselenizarea este mai aproape în timp de Cleopatra decât era Cleopatra de construcția marilor piramide.
 
Poarta de la intrare este flancată de două statui ale lui Horus înfățișat ca șoim. De altfel, multe din statuietele kitschoase din magazine sunt cu Horus.

Potrivit mitologiei egiptene, Horus era fiul lui Isis și al lui Osiris, zeul fertilității, ucis de fratele lui Seth, zeul haosului. Egiptenii din Antichitate credeau că Horus s-a luptat cu Seth și l-a ucis pentru a răzbuna moartea tatălui său la Edfu. Numeroase reliefuri de pe pereții interiori reprezintă această luptă, Seth fiind întruchipat într-un hipopotam. Btw, la fel de fascinantă este povestea lui Osiris, al cărui penis a fost mâncat de un pește și nu a mai putut fi asamblat înapoi după moartea fizică.. 
 
Într-una din serile astea am avut și petrecerea de revelion, dar nu mai știu în care, deoarece petrecerea nu a fost deloc memorabilă – foarte ‘turistică’ cu un tort sculptat și noi costumați în gen arabi. Bine, mie nu îmi stătea rău așa, însă nu prea aveam fete mișto în grup, ca să conteze :))..
 
 
 
 
Într-una din zilele următoare am vizitat monumentele antice de pe malul vestic al Nilului: mormintele faraonilor din Valea Regilor, săpate în stâncă și ascunse în dealurile Thebei, pictate cu culori care își mentin din intensitatea nuanțelor deși au o vechime de peste 3000 de ani.
 
 

Am fost la impresionantul templu al Reginei Hatshepsut de la Deir el Bahri și la coloșii lui Memnon – statui gigantice ce strajuiau odinioara intrarea în templul lui Amenhotep al III-lea.

 
La templu Reginei Hatshepsut am reflectat puțin la faptul că acele scări imense fuseseră înroșite cu câțiva ani înainte de sângele turiștilor uciși de atacurile teroriste. Templul se află într-un spațiu superb: se înalță dintre terase ample, care sus se unesc cu un golf mare, din stânci de calcar. Aura mistica ce învăluie templul i se datoreaza în mare parte chiar personalității lui Hatsheput, printre puținele femei –faraon cunoscute din Egiptul Antic. A rămas în istorie ca regenta invidioasă care a uzurpat tronul ce-i revenea fiului său vitreg, Tuthmosis al III-lea, care, după moartea acesteia, a poruncit să fie distruse imaginile ce-o arătau pe Hatsheput drept faraon.
 
În Valea Regilor, mormântul lui Tutankamon era închis dar am fost în mormintul lui Akhenaton parcă. Valea este extrem de aridă, situată între dealuri stâncoase, fiind unul dintre cele mai bogate situri arheologice din lume.
 
În timpul celei mai înfloritoare epoci din istoria Egiptului Antic, toți faraonii erau îngropați aici, în morminte adânci, de o extraordinară frumusete, ornamentate cu imagini cu Viața de Apoi.
Aceste încăperi adăposteau comori însemnate. Desi aproape toate au fost jefuite în Antichitate, nu poți să nu crezi că nu mai există o ascunzătoare minunată care încă așteaptă să fie descoperită. Valea Regilor adăpostește atât de multe morminte, încât egiptologii au de lucru încontinuu de aproape două secole.
 
Strategia egiptenilor s-a direcționate pe înmormântarea faraonilor și nobililor în Valea Regilor, în morminte adânci și ascunse, pentru a fi ferite astfel de jafurile de epocă.

Pâna acum, în aceasta regiune s-au descoperit peste 60 de morminte, nu toate de faraoni. Cele mai cunoscute sunt cele ale lui Ramses al VI-lea și cel al lui Tutankhamon. 

A mers apoi la templele de pe malul estic al Nilului: templul Karnak, dedicat zeului Amon-Ra, cel mai mare complex religios din Egipt, precum și Luxor.

Luxor este considerat unul dintre cele mai tari muzee în aer liber din lume.

Și ne convingem și noi de asta. Ne-am oprit mai întâi la Karnakpentru a vizita “Ipet-Isut” – “Locul Cel Mai Desăvârșit” așa cum au numit egiptenii antici acest templu.

Luxor / Karnak

A rămas spectaculos. Posibil să fie cel mai mare complex al unui templu construit vreodată.

A fost clădit în mai multe etape, de-a lungul a 1.500 de ani, la care au contribuit generații succesive de egipteni, creând astfel o colectie de sanctuare, piloni și obeliscuri, care constituie o vastă arhivă în aer liber a istoriei scrise în piatră.

În epoca de glorie din vremea Regatului Nou, între 1550 și 1609 BC, Theba era capitala atotputernica a Egiptului, iar Karnak – inima țării.

Fiind mai mult decat un loc de meditație, era locul preferat al faronilor, centru administrativ, motorul economiei.

Oamenilor de rând nu li se dădea voie să intre în incinta lui, aici puteau intra doar preoții și nobilii.

Nu am să dau foarte multe detalii despre aceste obiective istorice deoarece ar fi redundant.

Acestea se pot găsi pe net mult mai detaliat și nu as face decât să reproduc infiormația. Tot ce vreau să transmit, și am mai spus înainte, este că artefactele și construcțiile Egiptului antic sunt foarte prezente în Egiptul actual și mult mai impresionante decât îmi imaginam.

Ultima aventură turistică din Egipt ne-a dus iar către Hurgada.

Nu aveam foarte mari așteptări de la încă o plimbare cu barca – de data aceasta pe Marea Roșie. Și cu atât mai puțin de la snorkeling..

A fost prima dată atunci când am făcut snorkeling și nu puteam să fac asta într-un loc mai spectaculos.

Nu aveam așteptări și mintea mea a explodat odată ce am intrat cu fața în apă și m-am trezit plutind deasupra unor structuri imense de stâncă subacvatice, niște zgărie nori sau zgărie luciu, naturali , sub apă. Corali, multitudine de vietăți, cu nimic mai prejos decăt pe BBC Earth.. Am avut parte și de o apropiere și chiar o atingere a unui pește imens, Muraena – Moray Eel – era un exemplar imens de circa 2 metri lungime..

Nu îmi venea să cred că am avut acest noroc, mai târziu am aflat că poate fi periculos. Eu însă mi-am luat aer în piept și m-am scufundat puțin după el cât să îl ating. Am văzut că arabii făcea semne agitate sub apă dar am crezut că fac asta pentru a nu rata ocazia.. Având în vedere că am avut aceste experiențe doar de la snorkeling, nici nu îmi pot imagina cum ar fi divingul în Marea Roșie. Cu siguranță am s revin cândva pentru diving, deoarece nu mi-am imaginat niciodată că poate fi atât de spectaculos.

Prin urmare, Egiptul este o destinație fascinantă. Te fascinează și intrigă lumea arabă, te fascinează și uimesc urmele – cantitatea și calitatea lor – lumii antice, te fascinează și te lasă mut relieful natural și o ‘planetă’ atât de diferită decât cea pe care o știm în Europa.

Alte fotografii din Egipt: