Coasta de Vest a Canadei si Insula Vancouver

La începutul lunii iunie 2018 am plecat spre Canada pentru a vedea cel mai interesant tip de loc, acolo unde oceanul întâlnește munții. Coasta de Vest a Canadei a confirmat tot ceea ce îmi imaginam eu despre un astfel de loc. Este locul ideal pentru a trăi, înconjurat de peisaje maiestuoase, prospețimea marilor lanțuri de munți combinată cu briza oceanului. Oceanul, munții, lacurile, râurile, viața sălbatică și libertatea omului – asta înseamnă coasta de Vest a Canadei pentru mine.

Dintre toate, insula Vancouver este cea mai prețioasă, are toate acestea fără a fi afectată încă de dezvoltări urbane importante, și asta pe o suprafață cam cât a Republicii Moldova.

În Canada am avut senzația de terra nova,  cel puțin pe costa de vest, unde am fost eu.

Read more

Fenomenul optic Gloria

În ziua de 13 august 2016, în munții Parâng am întâlnit spectrul Broken sau fenomenul Gloria. Numele de Glorie se referă la haloul de sfânt, aura ce se observă în jurul umbrei proiectată de razele soarelui pe un fundal de nori sau ceață, în anumite condiții specifice și rare.

De altfel denumirea de spectru vine de la proiectarea umbrei pe acel fundal. Spectrul Brocken pentru că în apropierea vârfului  Brocken din munții Harz, Germania, a fost observat frecvent datorită condițiilor meteo propice formării.

Read more

Marea Eclipsă Americană 2017

Marea eclipsă solară americană a durat doar 2min și 17sec, atât de lung fiind fragmentul de totalitate din 21 august. Principalul scop a fost a vedea eclipsa.. Însă cum SUA reprezintă un teritoruiu vast, cu multe provocari și atracții, eclipsa s-a dovedit a fi doar una dintre multele atracții ale turului pe continentul nord american. Astfel, “Marea Expediție Americană” ne-a purtat prin 8 state, de la un ocean la altul, prin mai mult de 6 parcuri naționale, 5000 de km de mers cu mașina și 3 zboruri interne. A fost o tură foarte densă în obiective, în care am descoperit o Americă cu nimic exagerată față de filme, așa cum le-am înțeles eu, și cu mult peste părerilor celor care fuseseră acolo înaintea mea și îmi împărtășiseră unghiurile de vedere apriori.

Read more

Irlanda de Nord – vânătoare de comori, oameni veseli și natura proaspătă

Am fost în Irlanda de Nord ca răspuns la invitația lui George Toma, român stabilit în Portaferry. Mi s-a părut o ocazie de neratat pentru a vizita un spațiu geografic și cultural de care m-am simtit întotdeauna atras. Astfel că am acceptat imediat, atunci când George a lansat pe un grup de detecție de matele invitația de a-l vizita, cu detectoare cu tot, în micul oraș situat pe malul strâmtorii de intrare în golful Strangford Lough.

De altfel, Strangford Lough vin din limba veche nordică, însemnând golf puternic. Strâmtoarea are al doilea cel mai puternic reflux din lume, se spune, fiind situată într-o regiune puternic ancorată în trecutul invaziilor și colonizărilor vikinge.

Pune asta lângă peisajele superbe, prețurile mici, oamenii veseli și legislația permisivă din UK în privința detecției de metale și atunci decizia de a merge acolo e de nerefuzat.

Nu am găsit comori în Portaferry. Cele câteva monede culese cu detectorul au fost aproape de țărmul din golf, după reflux. Am găsit monede comune de acum 100-150 de ani printre care și una din argint dar foarte foarte tocită și neinteresantă. Comoara a fost însă excursia în sine.

Am impresia că excursiile în care mergi cu un scop altul decât a vizita obiective turistice sunt muult mai interesante. Voi ce credeți?

Read more

Prima excursie în Rusia – Moscova și Sankt Petersburg

În Rusia am găsit și o lume cu multe părți foarte asemănătoare cu a noastră, lumea est-europeană, dar și cu părți foarte diferite. Nu pot spune că este o lume exotică, nu este atât de diferită de a noastră, dar pot spune surprinzătoare.

Excursia m-a purtat prin Moscova, câteva orașe apropiate de capitala și apoi prin Sankt Petersburg.

Două metropole foarte diferite între ele. Moscova cu tentă comunistă și Petersburgul cu aer vest european.

Read more

Himalaya, ascenisiunea Imja Tse (Island Peak) la 6200m și o incursiune spirituală în Nepal

Ascensiunea la 6.200m, pe vârful Imja Tse (Island Peak) a fost cel mai greu proiect pe care l-am făcut până în acel moment. Fără a pune la socoteală traficul unei zile obișnuite în București.

Nepalul este altă lume, comparativ cu cea de aici. Am văzut Everestul și Nuptse, însă în 2016 nu eram pregătit pentru altceva decât pentru a le admira. Himalaya prin Nepal a fost totodată cea mai interesantă experiență de călătorie, din punct de vedere spiritual aș putea spune, cu riscul de a folosi un cuvânt folosit la fel ca mulți alții, mult prea mult și mult prea eronat în ultimul timp.

Oamenii, modul în care înțeleg să trăiască în medii ostile – cu demnitate, imensitatea peisajelor coroborate cu tăcerea exterioară și interioară pe parcursul a ore întregi de mers pe zi, îți duc mintea într-un loc din care ori vrei sa fugi ori nu mai vrei să pleci. Este genul de excursie în care te poți îndrăgosti în fiecare zi de ceva sau de cineva. Sau începi să îți reanalizezi întreaga existență.

Read more

Penteleu, raionul cu fructe de padure

14034821_10210243769871214_6857915589170890482_n
Până la urmă am găsit momentul potrivit și cel mai bun loc pentru a recupera somnul pierdut…

Am fost două zile, sâmbătă și duminică, în munții Buzăului, spre final de august. În prima zi am urcat prin pădure cu stânci, noaptea am campat la bivouac în pădure, am stat la foc și am meditat în beznă iar duminică m-am trezit cu capul limpede și am urcat pe vârful Penteleu – mic dar greu. Pe drum am mâncat foarte multe fructe de pădure. Asta pe scurt.

Îmi place efortul în natură oricât de greu ar fi urcatul. Cu cât sunt condiții mai rele cu atât mai bine, simți că trăiești. Cu toate acestea urăsc trezitul devreme în weekend după ce o săptămână întreagă ți-ai rupt creierii în date financiare la birou. Și ce nu îmi place la ieșirile de weekend este drumul spre munte și de la munte, plecând din București, întorcându-te. Stai ore întregi în aceeași poziție în care ai stat la birou doar că ești atât de aproape de evadare..

Dar astă eram eu cel de sâmbătă dimineața. Noroc că îmi făcusem bagajul cu o seară înainte. Chestia asta are și dezavantaje. Având atâta timp la dispoziție am pus în bagaj multe lucruri care nu îmi trebuiau: aparatul foto DSLR pe care nu l-am scos nici măcar o dată în această tură, panou solar, un hamac făcut pentru a fi transportat cu mașina cred, căci avea două bețe mari de lemn destul de greoaie, lingură de metal. Am ajuns astfel la vreo 19 kg într-un rucsac de 60+ litri. Foarte mult pentru o ieșire de 2 zile, vara!!. Dar am zis să nu mă dezobișnuiesc de bagajul de Mont Blanc..

O incursiune în sălbăticia din munții Buzăului, în care să mergem cu minim de bagaj, să dormim într-un loc super sălbatic, cu adăposturi improvizate, indiferent de condițiile meteo… Așa ne promisese Ioan Stoenică – o persoană excepțională, ghidul nostru în această tură – a se vedea pagina de ghizi.. bifat, bifat, bifat cu excepția minimului de bagaj, iar condițiile meteo s-au dovedit a fi perfecte..

Read more

5x Parâng 2x Gloria

Am stat 4 zile de august în Parâng. Pe scurt, am avut marea șansă să prind un fenomen optic mai rar – Gloria – două zile consecutiv. Am întâlnit pe drum culegătorii de afine dar și obiectul activitățiilor cu care ne-am delectat în pauzele de urcare. Am făcut baie în lacul Mija, foc lângă lac, am cântat la tilincă, la tobe și am ajuns pe 5 vârfuri cu peisaje de ți se oprește respirația.

Am mai scris asta și deși este evident dar nu mă pot abține să nu comentez din nou pe marginea diferenței enorme între starea de spirit afectată de traficul poluat din București și cea produsă de serenitatea momentului de trezire la cort, la munte. Mai ales dacă pleci vineri seara din București, oricare ar fi destinația. În această tură am condus pentru prima dată un van iar asta mi-a mai distras atenția de la aglomerație. Drumul  spre Petroșani părea superb în lumina farurilor, păcat ca l-am făcut noaptea – dar asfaltul este atât de neted pe alocuri încât pun pariu că ai putea să joci ok biliard. Și asta e rar în România. Read more

Acoperisul statelor Uniunii Europene – Ascensiunea Mont Blanc

Am avut alocate 4 zile de iulie pentru ascensiune dar în ritm de concediu, fără cea mai mică intenție de a scoate timp. De altfel, în cele 9 zile alocate pentru excursia din Franța. am urcat Mont Blanc, am mers o grămadă prin Saint Gervais, Chamonix, o zi a fost alocată numai pentru piscină și tot am reușit să mă plictisesc. 5 – 6 zile ar fi fost mai potrivite. Mont Blanc – realizabil dacă te descurci pe creastă, iarnă, în România, la colțari și piolet. Supraestimat ca greutate, subestimat ca frumusețe, periculos pe alocuri dar nu greu, scump dacă iei în calcul boulangeriile, vinul, refugiile din Franța și berea cu apă din ghețar.

Poza de vârf

La 4809 sau 4810 m, Mont Blanc nu este cel mai înalt vârf din Europa. Al 4-lea cred. Dar este cel mai înalt din Uniunea Europeană. Și cu siguranță cel mai înalt vârf alpin din lume :)). Alpi.. alpin..

Nu râdeți dar unele din discuțiile de după ascensiunea mea pe Mont Blanc au fost de acest gen: “dar nu are 4809, are 4810!”.. păi stratul de zăpadă variază.. “dar nu e cel mai înalt din Europa!”.. da și nu.. Ce vreau să spun că Mont Blanc nu este o destinație cu care să te lauzi, dacă îl urci ca tot omu’, cu refugii și pe traseul standard. De fapt pe vreme bună sunt grupuri de turiști / ghizi, alpiniști din 100 în 100 de m. Sunt foarte mulți care fac din ascensiunea pe Mont Blanc o performanță sportivă, cu lacrimi și plânsete în vârf. Mie mi se par exagerate. Poate că traseul standard nu este pentru începători. Dar nici numai pentru sportivi de performanță nu este, nu este o provocare chiar atât de mare. Și oricum ar fi nu este cool să îl faci pentru performanță.

Read more