America de Sud (1) – Buenos Aires

Image may contain: 2 people, shoes, child and outdoor
Dansatorii de tango din Plaza de Mayo

Despre Buenos Aires pot spune că îți lasă o aromă aparte – un cierto sabor. La prima vedere pare un oraș european teleportat în America de Sud.

Arhitectura și oamenii îți dau această impresie.

Apoi te lovești de personalitatea sa sud americană cu primele cupluri care dansează tango pe stradă. Nu am stat decât 2 zile în oraș.

Mi-au rămas în minte exponentele vieții și ale morții – cimitirul, care este oraș mai mic în sine și spectacolul fascinant de tango văzut din cel mai renumit club din oraș.

În vara anului 2019 am fost într-un tur intensiv al vestului Americii de Sud. Trecerea prin cinci teritorii ale continetului m-au purtat prin locuri fascinante, unice în lume. Am stat lângă Mâna Deșertului, privind cerul de noapte sudic din deșertul Atacama și am colindat cele mai mari dune din lume și potecile văilor deșertului cu un aspect atât de diferit încât oamenii le-au dat denumiri prcum Valea Lunii sau Valea planetei Marte. Am luat poze de noapte de lângă Cele Trei Surori din Valea Lunii. Am privit spre vest în Oceanul Pacific, din largul său, alături de statuile de piatră ale civilizației dispărute din Insula Paștelui – extremitatea estică a Polineziei. Am luat prânzul în mijlocul deșertului de sare din Bolivia iar noaptea mi-am pozat reflexia în oglinda de apă a celui mai plat și alb loc de pe Terra. Am stat într-o vilă făcută din sare și lemn de cactus. Am mers pe insula de cactus a deșertului de sare. Am ascultat poveștile astronomilor de la ALMA – observator aflat la peste 5000m altitudine dar și pe celel ale locuitorilor nativi de pe insulele plutitoare ale lacului Titicaca. Am condus cu viteză pe drumurile depământ din deșert pentru a vedea flamingo la apus. Am fost la Macchu Picchu. Am fost la Cusco. Am văzut cele mai vechi piramide din America de Sud, cele de peste 5000 de ani de la Caral. Am fost în piața vrăjitoarelor din La Paz și am văzut fântânile cântătoare din Lima.

A fost o excursie monumentală în decursul a doar o lună, ale cărei părți puteau fi în sine excursii monumentale. Pretextul a fost cele câteva minute de eclipsă de soare, cea de a treia eclipsă de Soare pentru mine. Restul excursiilor și lucrurile fascinante experimentate concentrat în decurs de o lună mă fac să ma întreb ce fac cu timpul meu acasă, când trece o săptămână după alta, o lună după alta fără să descopăr ceva notabil. Și mi se face iar dor de plecat.

Turul a fost organizat de astroclubul SARM România, al cărui membru sunt. Denumirea oficială a fost Expediția SARM România – Eclipsa Sud-Americană 2019, întinzându-se din 25 iunie până pe 22 iulie 2019.

Dată fiind intensitatea turului, am împărțit povestea în 6 părți, prezentate în ordine cronologică astfel:

  • Buenos Aires
  • Chile – Eclipsa de Soare 2019
  • Insula Paștelui
  • Chile – Deșertul Atacama
  • Bolivia
  • Peru
Image may contain: sky and outdoor
Plaza de Mayo

Revenind la Buenos Aires. Am ajuns acolo pe 26 iunie, dimineața, după un zbor de 14 ore cu Air France, luat din București, cu escală rezonabilă de doar 2h, la Paris. Am urmărit noaptea cu zborul nostru, traversând Ecuatorul. Spre dimineață, florile de gheață au invadat hubloul.

După cazarea la hotel, am pornit într-un tur al orașului cu ghid, cea mai rapidă modalitate de a-ți face o primă părere despre oraș.

Am mers pe cea mai largă stradă din lume, așa cum se spune – Avenue Yulya. Ne-am plimbat prin extraordinar din Plaza de Mayo și am văzut casele colorate din La Boca, vilele moderne din faimosul cartier Palermo, monumentele funerare din Cimitirele Recoleta şi Chacarita sau clădirile cu arhitecturi futuriste din Portul Madero, San Telmo, cel mai vechi cartier al capitalei. Renumit pentru arhitectura sa deosebită din perioada colonială, San Telmo combină aromele de altă dată cu pieţele şi străzile pline de viaţă, cântec şi bună dispoziţie.

Primul contact a fost cu Plaza de Mayo si Casa Rosada, acolo unde se află biroul executiv al președintelui țării. Casa Rosada (vopsită în roz), palatul președintelui din al cărui balcon Peron își striga discursurile către adepții săi, este astăzi și muzeu, unde se pot vedea obiecte ce amintesc de președinții acestei țări. 

Noi eram cazați relativ aproape de centru. Încă din primele momente am văzut dansatorii de tango din piață. Cred că dintre ei, erau aceiași dansatori pe care aveam să îi vedem a doua zi în cadrul spectacolului de tango.

Image may contain: sky and outdoorÎn Buenos Aires, oamenii nu dansează tot timpul pe străzi. Însă este un oraș în care da, pe bune, de multe ori, dansatori profesioniști sau amatori, dansează pe străzi, din diverse motive, uneori pentru a promova un spectacol, pentru a se face remarcați sau poate doar de plăcere.

De reținut este faptul că America de Sud este un continent al contrastelor. Așa cum spuneam la început, Buenos Aires pare teleportat din Europa. Apoi începi să cunoști treptat adevărata aromă sud-americană. Cu toate că Argentina este una din țările mai răsărite, fiind locuită de populație majoritar albă de descendență europeană, contrastele sociale sunt prezente ca peste tot. Buenos Aires este dacă vreți ca un oraș european dar cu favele la margine.

După o plimbare prin centrul european și pe bulevardele pline de vile grandioase, am ajuns în cartierul colorat, la propriu și la figurat La Boca. Acolo unde se află și celebrul stadion La Boca. Cartierul este pitoresc. Din câte am înțeles, interlopii orașului ajunseseră la o înțelegere ori cu autoritățile ori cu firmele de turism de genul.. pentru cine trece dincoace de linia asta veche de tramvai dezafectată nu garantăm siguranța, altfel nu ne atingem de turiști.

No photo description available.Image may contain: 14 people

 

Cartierul La Boca.

Plin de graffiti stradal care, în America de Sud, este omniprezent și executat la nivel de artă, spre deosebire de vandalismul din Europa.

În fotografia din stânga este redată o echipă de fotbal cu Maradona la microfon, fiind un pamflet.

Este interesant cum chiar și interlopii orașului au înțeles importanța reputației unei metropole, din punct de vedere turistic. În general, America de Sud nu este cel mai safe loc în care te poți afla, din punct de vedere al furturilor.

Noi însă nu am avut nicăieri nicio problemă deși au fost cazuri în care chiar localnicii ne abordau pentru a ne sfătui să ținem aparatele foto mai în afara vederii.

Cel mai vechi cartier este cartierul Monserrat, unde grupul nostru a fost cazat. Plaza de Mayo este locul central unde se află mai toate institutiile cheie, este locul în care Madres de Plaza de Mayo (aceasta este o asociație a mamelor argentiniene ale căror copii au dispărut în timpul dictaturii, între 1976-1983 – se crede că peste 30k de tineri au dispărut în timpul acelei junte militare) au înfruntat guvernul de atunci. Grupul de atunci s-a divizat dar în fiecare joi la ora 15.30 demonstrează în tăcere pentru evenimentele de atunci. 

Pozele de mai jos vorbesc de la sine. Se poate vedea cât de colorată și interesantă este viața în Buenos Aires.

Cea de a doua poză din seria celor de mai sus reprezintă mamele argentiniene ale căror copii au dispărut în timpul dictaturii, între 1976-1983.

În centru însă, orașul arată cam așa, apropo de contraste:

Cu o suprafață 2.8 mil. km pătrați, Argentina este a opta țară din lume ca mărime. Se întinde pe mai bine de 360 km de la regiunea subtropicală până la cea subantarctică. Cel mai înalt varf din America de Sud, Aconcagaua (6962 m) se află pe teritoriul său.

Buenos Aires a fost fondat în 1536 de Pedro Mendoza, a fost reconstruit de Juan de Garay în 1580.

În 1816, odată cu obținerea independenței, orașul s-a extins și dincolo de malurile râului Rio de la Plata, absorbind și localitățile mai mici și devenind astfel unul dintre cele mai mari orașe port din lume. În prezent, orașul are aproximativ 13 mil. de locuitori în cele 47 de barrios (cartiere), dintre care 3 milioane în zona compactă a orașului.

Centrul de afaceri arată ca orice oraș modern cu zgârie nori.

Tot în prima din cele două zile alocate orașului, am vizitat cimitirul Recoleta, care este un oraș în miniatură, cu o multitudine de stiluri arhitecturale ale criptelor. Este totodată și cimitirul în care sunt depozitați oamenii marcați ai Argentinei, inclusiv Eva Peron.

Cimitirul este fascinant și recomand ca unul din punctele principale de vizitare.

În Buenos Aires este foarte ușor să te fure peisajul și să uiți că te afli totuși în America de Sud și nu în Europa.

Cu toate acestea mai sunt anumite puncte care îți reamintesc unde te afli:

A doua zi, după micul dejun, am pornit într-o excursie opțională de jumătate de zi ăn Delta del Tigre (Delta Tigrului), unde am navigat la bordul unei ambarcațiuni pe câteva din brațele Deltei. Delta Tigrului prosperă datorită dezvoltarii turismului, iar mulți dintre locuitorii marilor orașe și-au construit aici case de vacanță sau locuințe permanente. Am văzut case fascinante pe maluri însă este o excursie pe care nu aș include-o neapărat în itinerar, având în vedere asemănarea acestei experiențe cu un fel de tură rapidă prin Delta Dunării din România.

Río de la Plata (spaniolă Fluviul de argint) este numită gura de vărsare comună a fluviilor Paraná și Uruguay, în Atlantic. De altfel, Rio de Plata dă denumirea celei de-a doua echipe de fotbal din Argentina, River Plate, rivala Boca Juniors. Râul are o lungime de 290 km și atinge lățimea de 220 km. Denumirea de fluviu de argint provine probabil de la zăcămintele de argint.

Río de la Plata a fost descoperit în 1516 de Juan Díaz de Solís, a cărui corabie a naufragiat aici, și el a întâlnit indios ce purtau podoabe de argint. Apele lui Río de la Plata sunt tulburi, pline cu mâl, navele mari pot ajunge la Buenos Aires numai prin canalele adâncite artificial. De altfel, Uruguay (una dintre cele mai dezvoltate state din America de Sud) și capitala sa Montevideo se află pe malul celălalt al râului care se varsă în Atlantic, întreaga regiune având o densitate mare a populației.

În partea a doua a celei de a doua zile, ne-am plimbat la pas prin Buenos Aires, prin parcuri. Am ajuns la grădina japoneză, un loc care merită vizitat.

Planetariul Galileo Galilei din Buenos Aires este un alt loc fascinant care merită vizitat. Clădirea este situată în vecinătatea unor parcuri impresionante.

Când am fost noi acolo, atât în afara clădirii cât și înauntru erau expuși meteoriți de mărimi imresionante.

M-a impresionat modalitatea foarte deschisă a împărtăși exponatele. Meteoritul din fața clădirii era expus pur și simplu fără a fi îngrădit, ba chiar rugină din el se putea vedea pe pavelele de sub exponat.

Când am fost noi în Argentina, pe continet era iarnă, fiind emisfera sudică. Cu toate acestea, cireșul japonez (Sajura) din grădina japoneză avea câteva flori. Grădina este de altfel casa a foarte multe tipuri de plante și arbori.

Fotografii cu parcurile din Buenos Aires, inclusiv Grădina Japoneză:

După plimbările prin parcuri am ajuns în Puerte Madera, una dintre cele mai impresionante zone din oraș, o zonă foarte potrivită pentru fotografii de seară / noapte.

Puerte Madera a fost transformat dintr-un port într-o zonă rezidențiala exclusivistă, cu hoteluri de lux, restaurante și muzee istorice interesante.

Museo National de la Imigracion a fost locul unde soseau bărcile cu imigranți și unde primeau masă și cazare gratis pentru cinci zile pentru a-și asigura intrarea în oras (un fel de Ellis Island). Astăzi este muzeu. Puente de la Mujer este un pod proiectat de faimosul arhitect Santiago Calatrava (cel care a proiectat și “orașul științei” din Valencia) si vrea să reprezinte un cuplu care dansează tango. Podul este pietonal și se rotește cu 90 de grade pentru a permite să treacă navele.

În seria de fotografii de mai sus puteți vedea și Buque Museo Fragata Presidente Sarmiento. În Puerte Madera se află doua muzee nautice, unul este Sarmiento și a fost construit în anii 1890 ca un vas de antrenament pentru marina argentiniană. Nava a parcurs circuferința globului de șase ori. Numele corvetei este dat de numele președintelui argentinian care a pus bazele școlii navale. Acesta a participat la importante evenimente diplomatice. Astăzi, vizitatorii pot explora nava și îi pot vedea armamentul și încăperile de locuit. Puntea navei este un loc minunat pentru a prinde câteva fotografii ale orizontului orașului Buenos Aires.

Buque Museo Corbeta ARA “Uruguay” Nu prea departe de Sarmiento este o navă mai mică, dar la fel de impresionantă, Uruguay, construită în Marea Britanie. În timp ce Sarmiento a fost folosit pentru antrenament, corveta Uruguay a fost folosită în bătălii navale efective, misiuni ascunse și chiar o excursie de salvare în Antarctica in 1903 a exploratorului suedez Otto Nordenskjold.

Istoricul colorat al navei este expus prin expoziții și artefacte din interior. În zonă se mai află Muzeul Național de Gravura, Muzeul Casa Rosada și altele.

Seara, după ce ne-am revenit puțin în camerele de hotel, am mers spre punctul culminant al celor două zile, evenimentul de Tango, la restaurantul Tango Porteno.

A fost mai mult decât un spectacol. A fost un musical fascinant. Localul este în stil club – restaurant. Bineînțeles, spectacolul a fost acompaniat de friptură de vită argentiniană și vin.

 

Dar apropo de mâncare și băutură..

Mâncare în Buenos Aires

Când Charles Darwin a traversat Pampasul în 1830 a remarcat că ghizii săi “gaucho” nu mâncau “altceva decât carne de vită”. În Argentina, masa necesită o atenție specială, mai ales masa de seară, cei care doresc să cineze mai devreme de ora 21.00 vor avea parte de o privire nedumerită din partea chelnerilor.

Felul clasic argentinian este “parrilliada”, un grătar mixt care cuprinde atât măruntaie cât și carnati chorizo, fleică, costiță dar si alte feluri de carne, se mai poate include si carne de pui sau porc.

Bife de Lomo este file de vită, iar bife de chorizo este mușchiul de vită, ambele fiind considerate adevărate delicatese. Vacio, asado sau matambre se prepară de preferat la gratar, pe cărbuni. Un fel de mâncare provenit din Italia este Milanesa Napolitana, care constă într-o felie de cotlet de vită, peste care se pune brânză, șuncă și sos de roșii.

De altfel mulți argentinieni sunt de origine italiană.

Pentru o gustare tipic argentiniană, puteți încerca Empañadas, un fel de gogoși cu diverse umpluturi, de la carne sau legume, până la gem și fructe. Alte mâncăruri specifice sunt Revuelto Gramajo, un amestec de ouă, cartofi, pui și șuncă, Sorrentinos, derivat din ravioli dar cu umplutura de brânză ricotta, șuncă si mozzarella, ori Pastel de Choclo, cu carne și porumb. Peștele, fructele de mare, legumele și fructele proaspete fac și ele parte din meniu. Pentru desert, cel mai răspândit este celebrul Dulce de leche, regăsit și în Europa – o cremă caramelizată de lapte și zahăr. Churro este un fel de gogoașă lunguiață, în timp ce Alfajor este preparat din foitaj în formă de croissant sau sandviș, umplut cu dulce de leche.

Băuturi

Bautura tradițională este mate, adeseori servită ca un ritual pentru reuniunile de familie ori pentru musafiri. Este de fapt un fel de ceai care are la baza planta Mate. Aceasta se pune în apă clocotită, apoi ceaiul este servit într-o cană bombata de metal numită bombilla. 

Argentinienii sunt de asemenea mari amatori și producători de vinuri. În regiunile Mendoza și San Juan se află cele mai răspândite culturi de viță de vie, iar prepararea vinului este profund influențată de francezi, ceea ce face ca și gustul băuturii să fie similar.

Chicha este o băutură cu specific nativ, realizată din mălai fermentat în vase de teracotă.

 

Alte fotografii din Buenos Aires sunt pe pagina de Facebook(link) sau Instagram(link).

 

Informații utile:

Cazarea noastră a fost la Hotel Exe Colon 4* – link.

Clubul și restaurantul cu tango și friptură se numește Tango Portenolink.

 

Alte informații:

Mausoleul Generalui Jose de San Martin, eroul independenței, are o capelă exterioră cu o flacără permanentă.

Cabildo de Buenos Aures (Consiliul Orășenesc) este singura clădire colonială administrativă care mai există astăzi, este doar o parte din ea deoarece Torcuato de Alvear (primar al orasului 1880-1887) a demolat o parte din ea pentru a crea bulevardul larg Avenida de Mayo.

Cafe Tortoni este deschisă din 1858.

Teatro Avenida este o clădire care tine de Teatrul Colon.

Palatul Barolo este o clădire de birouri cu ornamente inspirate din “Divina comedie” a lui Dante.

Palatul Congresului – piața din față găzduiește un monument cu statui ale foștilor membri ai congresului.

Manzana de las Luces este o zonă, mai bine zis un cvartal de clădiri în care Ordinul Iezuit a pus bazele vieții intelectuale a orașului până la expulzare din Argentina, în 1767.

Iglesia de San Ignacio de Loyola cea mai veche biserică din oraș, construita în 1722 , bazată pe planurile Bisericii Il Gesu din Roma (1584, Michelangelo).