Penteleu, raionul cu fructe de padure

14034821_10210243769871214_6857915589170890482_n
Până la urmă am găsit momentul potrivit și cel mai bun loc pentru a recupera somnul pierdut…

Am fost două zile, sâmbătă și duminică, în munții Buzăului, spre final de august. În prima zi am urcat prin pădure cu stânci, noaptea am campat la bivouac în pădure, am stat la foc și am meditat în beznă iar duminică m-am trezit cu capul limpede și am urcat pe vârful Penteleu – mic dar greu. Pe drum am mâncat foarte multe fructe de pădure. Asta pe scurt.

Îmi place efortul în natură oricât de greu ar fi urcatul. Cu cât sunt condiții mai rele cu atât mai bine, simți că trăiești. Cu toate acestea urăsc trezitul devreme în weekend după ce o săptămână întreagă ți-ai rupt creierii în date financiare la birou. Și ce nu îmi place la ieșirile de weekend este drumul spre munte și de la munte, plecând din București, întorcându-te. Stai ore întregi în aceeași poziție în care ai stat la birou doar că ești atât de aproape de evadare..

Dar astă eram eu cel de sâmbătă dimineața. Noroc că îmi făcusem bagajul cu o seară înainte. Chestia asta are și dezavantaje. Având atâta timp la dispoziție am pus în bagaj multe lucruri care nu îmi trebuiau: aparatul foto DSLR pe care nu l-am scos nici măcar o dată în această tură, panou solar, un hamac făcut pentru a fi transportat cu mașina cred, căci avea două bețe mari de lemn destul de greoaie, lingură de metal. Am ajuns astfel la vreo 19 kg într-un rucsac de 60+ litri. Foarte mult pentru o ieșire de 2 zile, vara!!. Dar am zis să nu mă dezobișnuiesc de bagajul de Mont Blanc..

O incursiune în sălbăticia din munții Buzăului, în care să mergem cu minim de bagaj, să dormim într-un loc super sălbatic, cu adăposturi improvizate, indiferent de condițiile meteo… Așa ne promisese Ioan Stoenică – o persoană excepțională, ghidul nostru în această tură – a se vedea pagina de ghizi.. bifat, bifat, bifat cu excepția minimului de bagaj, iar condițiile meteo s-au dovedit a fi perfecte..

Read more

5x Parâng 2x Gloria

Am stat 4 zile de august în Parâng. Pe scurt, am avut marea șansă să prind un fenomen optic mai rar – Gloria – două zile consecutiv. Am întâlnit pe drum culegătorii de afine dar și obiectul activitățiilor cu care ne-am delectat în pauzele de urcare. Am făcut baie în lacul Mija, foc lângă lac, am cântat la tilincă, la tobe și am ajuns pe 5 vârfuri cu peisaje de ți se oprește respirația.

Am mai scris asta și deși este evident dar nu mă pot abține să nu comentez din nou pe marginea diferenței enorme între starea de spirit afectată de traficul poluat din București și cea produsă de serenitatea momentului de trezire la cort, la munte. Mai ales dacă pleci vineri seara din București, oricare ar fi destinația. În această tură am condus pentru prima dată un van iar asta mi-a mai distras atenția de la aglomerație. Drumul  spre Petroșani părea superb în lumina farurilor, păcat ca l-am făcut noaptea – dar asfaltul este atât de neted pe alocuri încât pun pariu că ai putea să joci ok biliard. Și asta e rar în România. Read more

Delta, văzută de la pensiune.

Delta, la pensiune sau la cort, este poate una dintre cele mai interesante destinații turistice din Europa. Poți găsi condiții de cazare excelente. Noi am fost lângă Murghiol, la pensiunea Egreta. Am avut excursii plătite cu barca pe canale și la Sulina, unde am vizitat, printre altele, mormântul unui presupus pirat. Am mâncat excelent pește și preparate conexe. Baie în mare, baie în piscină. Am mers cu barca sub cerul înstelat. La întoarcere am vizitat cetatea Enisala și am făcut iar baie, la Vadu.

Delta la pensiune este total diferită de delta la cort. Și dacă mergi în Deltă la pensiune, e musai să te relaxezi, să mergi însoțit de cineva, să mănânci pește până crapi – pun intended – și să bei vin cât să nu te doară capul – ca să ai energie de plimbare a doua zi. Cam asta am făcut și eu în mare – pun intended again, so soon..

Am plecat târziu din București, astfel că am ajuns la Murghiol seara, pe noapte. Drumul București – Murghiol este foarte fain, mai întâi autostradă apoi un drum cu 2 benzi ca în palmă (mare parte din el). Morile de vânt imense completează peisajul câmpurilor galbene și dealurilor verzulii. Cadrul peisajului, unghiurile sunt așa largi și faine încât pare că nu ești în România. Țin minte că mă gândeam pe drum.. cât de accesibilă e frumusețea asta și cât de aproape (relativ) de București este. De ce nu venim mai des? Vă mărturisesc ceva. Sunt prima oară în Deltă în viața de adult. Da, sunt anumite destinații, despre care știam că sunt fascinante dar spre care drumurile m-au purtat mai târziu, când am fost pregătit să le înțeleg cum trebuie, poate. Spre exemplu e mai fain să te duci sub eoliană și să te ușurezi uitându-te în sus, decât să faci asta într-un tufiș plin de gunoaie, privind în jos. Glumesc, iar 🙂

Read more